Am citit recent intr-o publicatie de afaceri de la noi un articol intitulat “Cabina de proba n-avem” care face o analiza a pietei comertului online cu articole vestimentare, aratand ca vanzarea hainelor pe internet nu are succes in Romania. Conform aceluiasi articol, care citeaza ca sursa eMarketer, in 2006, in SUA, valoarea pietei online pe acelasi segment al articolelor vestimentare a fost de 18,3 mld euro, pentru prima oara mai mare decat cea de computere, care a fost de ‘doar’ 17,2 mld de euro.

La noi, casele de moda si producatorii cunoscuti de confectii afirma ca prefera sa isi extinda lanturile de magazine fizice deoarece, si nu spun ca nu ar avea dreptate, publicul roman nu are suficienta incredere pentru a-si lua haine pe internet. In SUA, Diesel tocmai si-a inaugurat un magazin online despre care voi vorbi imediat.

De ce la ei se poate si la noi nu?

Shopping-ul de haine nu mai este astazi o activitate practicata din nevoie. Unii spun ca e un sport, altii o (re)(ne)cunoastere a identitatii fiecaruia. Cumparam anumite haine pentru ca ne place stilul kenvelo, polo, dior, etc.

Nu cumpar un produs, cumpar brandul. Ma reprezinta; cand intru intr-unul dintre magazinele lor intru intr-o lume pe care o recunosc, care imi transmite o stare emotionala. Din filosofia lor de brand reiese o atitudine care ma reprezinta si pe care vreau sa o prezint.

In general, romanii inca se tem sa cumpere online. Cu hainele este cu atat mai complicat cu cat sunt sanse sa nu nimeresti masurile, sa nu fie culorile asa cum ti-ai imaginat sau chiar sa te trezesti cu un alt produs. Magazinul este singurul in masura sa inlature aceste temeri prin servicii ireprosabile. Romanii nu au incredere in orice magazin online, insa sunt legati de branduri. Atasarea fata de un brand inseamna automat si incredere in el, in compania din spatele lui (nu vorbim despre magazine care vand produse de marca, ci de asa numitele concept stores, adica ale acelor companii care detin marca). Privind problema din acest punct de vedere, ea nu exista. Romanii sunt amatori de marci si ar cumpara online pentru ca ar avea incredere.

Asadar, cerere din partea publicului ar exista. Mai departe, companiile trebuie sa preia initiativa, sa creeze oferta. Sansele de reusita sunt foarte mari. De ce?
- Au deja un public format, o comunitate careia i se adreseaza si care se regaseste in produsele companiei. Brandurile sunt mai mult decat produse, sunt un stil de viata, vorbesc nu doar despre companie ci despre cei care le poarta.
- Dupa cum am spus, romanii iubesc brandurile si le acorda increderea lor.
- Internetul nu este doar un canal de vanzare ci si un instrument prin care companiile pot interactiona cu clientii, oferindu-le o experienta noua cu brandul lor preferat. Singura conditie este ca magazinul online sa exprime personalitatea brandului si sa transmita acelasi feeling pe care il ai cand intri in magazinul clasic.

Asta a facut Diesel.
Magazinul lor online nu este pur si simplu un magazin. Este lumea Diesel la un click distanta. Compania a reusit sa transmita in mediul virtual aceleasi emotii pe care le transmite consumatorilor in mediul offline. Regasesti acolo produsele, culorile, sigla dar, mai important, si atmosfera, atitudinea cu care se identifica un fan Diesel. Foarte important, este foarte usor sa cumperi – interactivitatea nu impiedica in nici un fel navigarea si selectarea produselor dorite.
Diesel.com este un concept store online iar prin aceasta compania ofera clientilor sai o experienta noua si interesanta. Concept store-ul devine mai mult decat un canal de vanzare si mai mult decat comert electronic. Devine un “multifunctional” al brandului: vinde, atrage, informeaza, comunica, creeaza atmosfera, implica emotional, transmite povestea brandului.

Sunt convinsa ca si romanii ar cumpara haine online. Nu dintr-un magazin oarecare online, ci dintr-un concept store al unui brand pe care il iubesc si in care au incredere.

Manuela Stoica,
PR&Communication Specialist, GECAD ePayment

sursa: Dailybusiness.ro

Web 3.0 este o inca o forma abstracta a Internetului, dar este ceva destul de tangibil. Daca stim ce este Web 2.0, ne punem intrebari cam ce ar insemna Web 3.0. La o cautare rapida pe Google veti descoperi o multitudine de site-uri care se inghesuie sa va dea informatia. Nimeni nu stie forma exacta a Web 3.0. Un bun exemplu este site-ul Gogofrog.com, care este un Web 3.0 primitiv.

Gogofrog.com va permite sa va creati o pagina 3D, unde va puteti pune diverse informatii, filmulete, fisiere etc. Un proiect mai maret este Second Life. Cu o grafica mai buna, Second Life ofera o lume virtuala apropiata de realitate. Desi este un serviciu platit Second Life are aproape 7 milioane de “locuitori”.

Si tot nu am descoperit ce este Web 3.0. Sa fie oare transpunerea activitatilor umane pe Internet? Te-ai trezit, te conectezi la retea. Pe linia unu te suna secretara virtuala, care iti reaminteste ca ai o intalnire de afaceri la Hong-Kong. Dupa ce ai vizionat mesajele video de la prietena ta, te hotaresti sa ii trimiti un mare buchet de trandafiri si o invitatie la o cina romantica in Venetia. “Pleci” la intalnirea de afaceri din Hong Kong, dar pana sa ajungi te relaxezi putin cu un tenis virtual. Seara te intalnesti cu prietena in Venetia si dupa cina hotaresti sa o scoti la plimbare in Amsterdam. Daca tot ajungi acolo nu ti-ar strica o partida de sex virtual si o tigara cu prietenul tau cel mai bun.

Wikipedia ofera mai multe definitii pentru Web 3.0. Prima se refera la transformarea webului intr-o baza de date, folosirea tehnologiilor RDF (Resource Description Framework), OWL (Web Ontology Language), API (Application Program Interface). Cea de-a doua abordare presupune dezvoltarea inteligentei artificiale si crearea unui web cvasi-uman. A treia definitie se refera la crearea unei retele semantice prin care computerele conectate la Internet sa poata combina informatiile pe baza unor conexiuni logice.

Web 3.0 este urmatorul pas, insa nu vreau sa ma gandesc mai departe spre Web 4.0, fiindca deja am in cap Matrix si inca vreo doua filme. Sper sa nu ajungem acolo, cel putin cat voi mai fi in aceasta lume.

Aveţi un magazin bio online? Specialiştii în marketing de la E-consultancy.com vă învaţă cum să atrageţi cît mai mulţi clienţi.

Iată cîteva soluţii foarte uşor de pus în practică… Luaţi în considerare posibilitatea de a încheia un parteneriat cu alte magazine online, care comercializează alte categorii de produse eco. De exemplu, dacă aveţi un magazin online de produse de îngrijire personală, aranjaţi să vă postaţi o reclamă pe un site care vinde alimente ecologice. Şi reciproc. Este o metodă excelentă de a vă mări “audienţa”.

INFORMAŢII. Filmuleţele educative reprezintă o altă modalitate de a face afacerea virtuală mai atractivă. Dacă vindeţi produse din cereale, de exemplu, postaţi o înregistrare video în care un fermier să explice cum îşi creşte el plantele fără chimicale şi ce se întîmplă cu acestea pînă ajung produs finit. Scoateţi în evidenţă beneficiile consumului de produse ecologice postînd pe site studiile ştiinţifice şi statisticile care probează acest lucru! Treceţi pe site cît mai multe informaţii despre fiecare produs pe care îl comercializaţi – de la ingrediente la proprietăţile nutritive sau/şi curative, astfel încît, dacă cineva dă căutare pe Google sau Yahoo după “eczemă”, “acnee”, “vitamine” sau diverse afecţiuni medicale, de exemplu, site-ul dumneavoastră să figureze în lista de rezultate.

sursa: Jurnalul National

In consecinta, si mesajele de promovare a produselor si serviciilor se indreapta din ce in ce mai mult catre acest canal de informare.

Despre gradul de utilizare a internetului in scopul publicitatii si promovarii ne-a vorbit Orlando Nicoara, director general la netBridge Investment, principalul furnizor de servicii on-line profesioniste din România.

Compania netBridge beneficiaza de o experienta de peste 5 ani in dezvoltarea internetului românesc si in crearea de oportunitati utile pentru folosirea la maximum a internetului in România.

Peste un milion de utilizatori de internet folosesc direct serviciile netBridge in fiecare saptamâna.

In 2005, netBridge s-a extins si in plan international, prin lansarea in mai multe tari a serviciului de monitorizare a audientei si analiza web dezvoltat timp de 5 ani in România.

Avantaje ale publicitatii prin internet

- Ajunge acolo unde nu ajung alte medii;
- Permite transmiterea unor mesaje mult mai complexe decât alte medii;
- Posibilitati de segmentare/targetare – demografice, in functie de context, timpul zilei, in functie de alte site-uri vizitate etc.;
- Mai mult control asupra raportului Reach/Frequency si posibilitatea de a calcula audienta neduplicata a intregii campanii;
- Raspunsuri directe si imediate – vizite, conversii si chiar vânzari;
- Optimizare in timp real;
- Masurabilitate completa: aproape orice element al unei campanii poate fi monitorizat si tradus in ROI (Return on Investment);
- Posibilitati creative mult mai complexe: jocuri, dialoguri, rich media-reclame interactive, si povesti sau chiar universuri virtuale;
- Internetul e situat la convergenta tuturor celorlalte medii: audio, video, text, imagini, la care se adauga interactivitatea.

articol complet…

Firmele mici de comerţ cu amănuntul îşi pot muta activitatea de la parterul blocului direct pe internet prin intermediul fondurilor europene destinate creşterii competitivităţii economice. Astăzi este prima zi în care pot fi depuse astfel de proiecte. Domeniul de intervenţie pentru dezvoltarea e-economiei nu se adresează în special micilor întreprinzători, dar nici nu îi exclude atât timp cât sunt catalogate ca fiind eligibile toate IMM-urile care nu înregistrează datorii publice la plata taxelor şi impozitelor sau care nu sunt în situaţie de insolvenţă.

Banii se acordă pentru achiziţionarea de echipamente IT&C, software, mijloace fixe şi bunuri de inventar, servicii de consultanţă şi training specializat atât pentru componenta de comerţ electronic, cât şi pentru implementarea de sisteme informatice de e-payment, e-learning pentru IMM, licitaţii online şi tranzacţii electronice securizate. Solicitantul este direct responsabil de pregătirea şi managementul proiectului şi nu are voie să acţioneze ca intermediar pentru proiectul propus spre finanţare. Tot acesta trebuie să declare pe propria răspundere că are capacitatea de a acoperi diferenţa dintre finanţarea publică şi costul proiectului prin resurse proprii sau atrase. Dacă IMM-ul are un istoric mai nou de doi ani se impune prezentarea unei garanţii pentru cel puţin 20% din valoarea finanţării acordate.

Cea mai mică finanţare este de 10.000 euro

Alocarea financiară aferentă dezvoltării acestui domeniu este de 11 milioane de lei, aproximativ 7% din valoarea actuală a pieţei de comerţ electronic pe care activează în jur de o mie de magazine online. Instituţia coordonatoare este Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, termenul limită pentru depunerea proiectelor fiind martie 2008. Finanţarea unui proiect se face în limita a cel puţin 10.000 de euro şi a cel mult 500.000 de euro. Valorile maxime de cofinanţare fiind de 65% (55% în regiunea Bucureşti Ilfov) pentru componenta de investiţii, 50% pentru componenta de consultanţă (maxim 30% din valoarea eligibilă a proiectului) şi 45% pentru componenta de instruire (maxim 10% din valoarea eligibilă a proiectului).

Fondurile europene pot acoperii doar cheltuieli pentru servicii de consultanţă necesare pentru pregătirea şi implementarea proiectului, inclusiv pentru un consultant IT extern pentru construirea site-urilor de e-commerce, e-licitaţie, e-business sau e-learning. Eligibile sunt şi cheltuielile pentru achiziţia de instalaţii, echipamente, aplicaţii informatice, licenţe, know-how sau cursuri de formare specifică. Cei interesaţi de reprofilarea afacerii trebuie să ştie că TVA-ul, dobânda şi comisioanele aferente creditelor, achiziţia de echipamente second-hand, precum şi diferenţele dintre ratele cursului de schimb valutar nu intră în categoria cheltuielilor eligibile.

Dacă se apelează la o firmă specializată, numai costul de realizare a paginii web destinate unui magazin virtual pleacă de la o mie de euro şi poate ajunge, în funcţie de complexitatea sa, la câteva mii de euro. În plus, nu trebuie scăpate din vedere cheltuielile cu realizarea stocurilor, contractele de service şi cele cu o firma de curierat rapid care să livreze produsele vândute. Deşi piaţa autohtonă de profil nu se confruntă cu o evoluţie spectaculoasă, investiţia într-un magazin online poate fi rentabilă dacă ne gândim că în România există peste şase milioane de „internauţi”. În plus, previziunile pe termen scurt spun că piaţa românească de comerţ electronic va atinge valoarea de 1 miliard de euro în 2010.

sursa: Gandul.info